[{"term":"Clădiri","id":0,"type":"QUICKLINKS"},{"term":"221","id":1,"type":"QUICKLINKS"},{"term":"Biblioteci_BA","id":2,"type":"QUICKLINKS"},{"term":"Note privind aplicaţia","id":3,"type":"QUICKLINKS"},{"term":"WAGO-I/O-PRO","id":4,"type":"QUICKLINKS"}]

{ "@context": "https://schema.org", "@type": "BreadcrumbList", "itemListElement": [ { "@type": "ListItem", "position": 1, "name": "Pagina de start", "item": "https://www.wago.com/ro" }, { "@type": "ListItem", "position": 2, "name": "Soluţii", "item": "https://www.wago.com/ro/soluţii" }, { "@type": "ListItem", "position": 3, "name": "Ingineria procesului", "item": "https://www.wago.com/ro/ingineria-proceselor" }, { "@type": "ListItem", "position": 4, "name": "Protecţia contra exploziilor", "item": "https://www.wago.com/ro/ingineria-proceselor/protecţia-contra-exploziilor" }, { "@type": "ListItem", "position": 5, "name": "Elemente de bază", "item": "https://www.wago.com/ro/ingineria-proceselor/protecţia-contra-exploziilor/elemente-de-bază" } ] }

Subiecte 28 iulie 2020

Protecţia contra exploziilor pentru persoane şi utilaje

Subiectul protecţiei contra exploziilor îşi are originea în minerit. Amestecurile de metan şi aer care apar în extragerea cărbunelui şi sunt explozive într-un anumit raport erau eliminate cu explozii controlate până în a doua jumătate a secolului. Dar cum se procedează acum?

Aprinderea gazelor de mină nu mai este necesară datorită mai multor realizări tehnice şi de reglementări privind protecţia. Cu toate acestea, subiectul protecţiei contra exploziilor nu şi-a pierdut din importanţă. Acum este răspândit nu doar în minerit, ci şi în alte domenii, deoarece şi în acestea sunt prezente materiale explozive. Exemple comune includ industria chimică, industria petrolului şi gazelor naturale şi industria alimentară.

Privire rapidă asupra beneficiilor:

Utilizare economică a sistemelor
Timpi scurţi de punere în funcţiune şi depanare datorită conceptelor modulare
Costuri de utilizare reduse datorită tehnologiei care nu necesită întreţinere şi este rezistentă la vibraţii
Reglajele se pot efectua cu rapiditate datorită factorului de formă optim şi versatilităţii

Un amestec exploziv

În combinaţie cu oxigenul, aceste substanţe creează o „atmosferă explozivă periculoasă”. Dacă apare o suprafaţă fierbinte sau o scânteie electrică, acestea conduc rapid la o situaţie care trebuie prevenită în orice circumstanţe. Aceasta deoarece un astfel de eveniment poate vătăma multe persoane, fără a mai menţiona daunele aduse mediului ambiant sau sistemelor de producţie. Prin urmare, directivele şi legislaţia relevantă a statelor membre au devenit consacrate în Europa: directivele ATEX (Atmosphere explosible - atmosferă explozivă). Acestea includ directiva 1999/92/CE pentru operatorii de instalaţii şi directiva 2014/34/UE (fostă 94/9/CE) pentru producătorii de echipamente. Cele mai importante echivalente ale directivelor europene ATEX de pe piaţa americană sunt articolele corespunzătoare pentru „Locuri clasificate drept periculoase” (HazLoc) ale NEC şi CEC şi EAC Ex. Alte reglementări importante includ procesul de conformitate EAC (conformitate eurasiatică) pentru Rusia, Kazahstan şi Belarus, care înlocuieşte vechile procese de import GOST şi este foarte similar cu ATEX şi CE.

Protecţia contra exploziilor

Se operează în general o distincţie între protecţia primară contra exploziilor, cea secundară şi cea terţiară. Măsurile de protecţie protecţia primară contra exploziilor sunt destinate să prevină sau să limiteze generarea de atmosfere explozive. Măsurile de protecţie secundară contra exploziilor sunt utilizate pentru prevenirea aprinderii atmosferelor explozive, adică pentru prevenirea potenţialelor surse de aprindere. Măsurile de protecţia terţiară contra exploziilor sunt utilizate pentru limitarea efectelor unei explozii la niveluri aproape inofensive. Ca parte a unei evaluări de riscuri, care trebuie efectuată de fiecare operator de instalaţie, operatorul trebuie să întrebe dacă, este posibilă înlocuirea materialului potenţial exploziv cu prevenirea unei explozii ca parte a protecţiei primare contra exploziilor. Dacă aceasta nu este posibilă, operatorul instalaţiei are obligaţia de a clasifica instalaţia în funcţie de pericol şi să marcheze accesul. Modelul zonal este metoda cea mai utilizată în întreaga lume şi este specificată în directiva 1999/92/CE. În SUA şi Canada se practică frecvent o clasificare în „diviziuni”.