[{"term":"Clădiri","id":0,"type":"QUICKLINKS"},{"term":"221","id":1,"type":"QUICKLINKS"},{"term":"Biblioteci_BA","id":2,"type":"QUICKLINKS"},{"term":"Note privind aplicaţia","id":3,"type":"QUICKLINKS"},{"term":"WAGO-I/O-PRO","id":4,"type":"QUICKLINKS"}]

{ "@context": "https://schema.org", "@type": "BreadcrumbList", "itemListElement": [ { "@type": "ListItem", "position": 1, "name": "Pagina de start", "item": "https://www.wago.com/ro" }, { "@type": "ListItem", "position": 2, "name": "Soluţii", "item": "https://www.wago.com/ro/soluţii" }, { "@type": "ListItem", "position": 3, "name": "Ingineria procesului", "item": "https://www.wago.com/ro/ingineria-proceselor" }, { "@type": "ListItem", "position": 4, "name": "Protecţia contra exploziilor", "item": "https://www.wago.com/ro/ingineria-proceselor/protecţia-contra-exploziilor" }, { "@type": "ListItem", "position": 5, "name": "Explozie", "item": "https://www.wago.com/ro/ingineria-proceselor/protecţia-contra-exploziilor/explozie" } ] }

Ce este o explozie?

Ex|plo|zi|e; -i <lat.> (explosio) înseamnă „evadare sub presiune”. Ce se întâmplă în timpul unei explozii, ce factori sunt importanţi şi ce măsuri de protecţie sunt disponibile? Veţi aflaţi tot ce trebuie să ştiţi despre protecţia contra exploziilor chiar aici.

ISO 8421-1, EN 1127-1 defineşte o explozie drept „o reacţie bruscă de oxidare sau descompunere cu creştere a temperaturii, a presiunii sau a ambelor simultan”. Această definiţie se referă la o reacţie chimică în care combinaţia între oxigen (aer), un material inflamabil şi o sursă de aprindere într-un anumit raport cauzează o creştere bruscă a temperaturii şi presiunii. În cazul în care căldura degajată nu se poate disipa suficient de rapid, se produce o expansiune bruscă a volumului de gaze şi eliberarea unei cantităţi vaste de energie termică însoţită de o undă de şoc: explozia.

WAGO în protecţia contra exploziilor

Principii ale protecţiei contra exploziilor

Tot ce merită ştiut despre protecţia Ex la o singură privire.

Intensitatea exploziei

Intensitatea unei explozii depinde de proprietăţile materialelor inflamabile şi de amestecul acestor materiale cu oxigenul: oxigenul prezent în aer se combină doar cu o anumită cantitate de material (oxidare). În funcţie de intensitatea exploziei şi de viteza de propagare a undei de şoc, se operează o distincţie între explozie cu viteză redusă (cm/s), deflagraţie (m/s) şi cel mai puternic tip de explozie, detonaţia (km/s). Cele mai intense dintre explozii se propagă la viteze superioare vitezei sunetului, dezvoltând astfel o putere distructivă imensă.

Precondiţii pentru o atmosferă explozivă

Trebuie să fie prezenţi simultan factorii următori pentru a se putea produce o explozie:

Un material inflamabil în procesul de producţie sau în împrejurimi
Oxigen (aer)
Sursa de aprindere
Un anumit raport între oxigen şi materialul inflamabil

Cunoaşterea faptului că o explozie se produce doar când sunt disponibile simultan o atmosferă explozivă şi o sursă de aprindere este relevantă pentru protecţia contra exploziilor.

Materialele combustibile

Materialele inflamabile includ vapori, ceaţă, gaze şi pulberi. Acestea pot apărea accidental în timpul procesului de fabricaţie şi producţie sau în timpul transportului şi al depozitării. Pulberile de materiale fragmentate pentru procesare suplimentară sunt deosebit de frecvente în mediile industriale. Exploziile cauzate de pulberi pot avea efecte la fel de devastatoare ca şi exploziile cauzate de gaze: amestecul gaz-aer se propagă rapid în timpul unei explozii, reducând astfel concentraţia de material inflamabil (amestec sărac). În acest caz, continuarea combustiei nu mai este posibilă. Prin contrast, în timpul unei explozii, amestecul pulbere-aer ridică alte straturi de pulbere care se pot aprinde. Cu toate acestea, şi explozia unui amestec gaz-aer poate ridica pulberi, ceea ce transformă explozia cauzată de gaz într-o explozie cauzată de pulberi.

Punctul de inflamabilitate şi limitele de explozie

Materialele inflamabile amestecate cu oxigen sunt inflamabile doar într-un anumit raport de amestec şi ard imediat ce este prezentă o sursă de aprindere. În acest caz, punctul de inflamabilitate al unui material şi limita sa explozie joacă un rol decisiv.

Punctul de inflamabilitate

„Punctul de inflamabilitate” reprezintă temperatura cea mai redusă a lichidelor inflamabile la care se formează un amestec vapori-aer inflamabil. Punctul de inflamabilitate în acest amestec hibrid poate fi mai jos decât cel al componentelor individuale. În cazul acestor amestecuri vapori-aer, raportul de amestec decide dacă se poate forma sau nu o atmosferă explozivă. Acesta reprezintă limitele de explozie ale materialelor individuale: fiecare material inflamabil are un anumit domeniu de raporturi de amestec cu oxigenul în cadrul căruia se poate produce o explozie. În cazul concentraţiilor prea ridicate (amestecuri bogate) şi al concentraţiilor prea reduse (amestecuri sărace), nu are loc o explozie, ci o reacţie staţionară sau nu are loc nicio reacţie de combustie. Amestecul reacţionează într-o manieră explozivă doar când este aprins în intervalul dintre limita superioară şi cea inferioară de explozie.

Limitele de explozie

Totuşi, limitele de explozie depind de presiune, temperatură şi concentraţia de oxigen. În plus, există şi substanţe chimice instabile precum cesiul, rubidiul sau chiar fosforul alb, care se aprind prin simplul contact cu oxigenul sau aerul; aceste substanţe sunt denumite „piroforice”. Este necesară o atenţie deosebită la manevrarea acestor substanţe. Această prevedere se aplică şi acumulărilor de pulberi. În acest caz, pericolul de autocombustie creşte odată cu grosimea acumulării. Efectul de izolare al prafului poate cauza acumularea de căldură, care conduce la autocombustie. Fişele tehnice privind siguranţa materialelor corespunzătoare conţin informaţii despre punctele de inflamabilitate şi limitele de explozie precise ale materialelor. Dacă este posibilă formarea unei atmosfere explozive, acest fapt este indicat în document.

Citiţi mai multe aici

Ce se întâmplă în timpul unei explozii, ce factori sunt importanţi şi ce măsuri de protecţie sunt disponibile? Tot ce trebuie să ştiţi despre ATEX, zonele Ex, categorii de protecţie contra aprinderii etc.