Se anticipează o creştere a proporţiei energiilor regenerabile în consumul electric de la nivelul curent de cca 30 % la 100 %. Cu toate acestea, capacităţile reţelelor se apropie deja de limite. Poate reuşi tranziţia în sectorul energetic?
Tobias Kurth: Au apărut exigenţe mari în materie de infrastructură, reţele, controlere şi flexibilitate, exigenţe care erau anterior satisfăcute de centrale energetice controlabile. Biomasa, ca singură sursă controlabilă de energie regenerabilă pare să fie limitată; în schimb, energia solară şi eoliană domină domeniul. Problema este că producţia de energie electrică din sistemele descentralizate fluctuează în funcţie de vreme. Prin urmare, pe lângă noi reţele, sunt necesare tehnologii care să asigure flexibilitate, precum bateriile, atât pentru stocarea excesului de energie, cât şi pentru furnizare în funcţie de necesităţi. În plus, cererea de energie electrică trebuie să devină mai flexibilă. Până în prezent, furnizarea a urmat cererea. Acest model devine tot mai dificil la niveluri crescute ale fluctuaţiei surselor.
Care vor fi caracteristicile de bază ale pieţei energetice viitoare?
Kurth: Sistemul va trebui să fie mai descentralizat, mai complex şi controlabil digital. Urmează schimbări de amploare: extinderea surselor regenerabile a dus la o reducere a costurilor marginale în producţia de energie şi, astfel, la o reducere a preţurilor energiei electrice. Prin urmare, energia electrică va înlocui alte surse primare de energie în încălzire şi transporturi. Urbanizarea ridică şi ea probleme: deoarece un număr tot mai mare de persoane locuiesc în oraşe. Cum punem în acord consumul energetic în creştere al centrelor urbane cu generarea descentralizată de energie electrică? Mutăm centralele de generare în metropole sau rămân în afara acestora? În cel de-al doilea caz, avem o nevoie acerbă de noi linii electrice. În orice caz, vor fi necesare sisteme inteligente pentru controlarea fluxurilor energetice tot mai complexe. De asemenea, vor fi necesare noi modele de afaceri, care să corespundă noii lumi descentralizate şi digitizate.
Heiko Tautor: O complicaţie suplimentară a conversiei sistemului energetic este cea privitoare la cererile diverselor regiuni, care diferă substanţial. În nord, prioritatea o constituie extinderea reţelei pentru transportarea energiei eoliene din regiunile de coastă către centrele de consum. În contrast, localităţile urbane se reorientează către sursele fotovoltaice şi centralele de cogenerare câştigă teren sub formă de centrale termice. În zilele reci, senine, centralele de cogenerare în combinaţie cu sistemele fotovoltaice produc atât căldura necesară, cât şi electricitate. Unde se stochează toată această energie? Bateriile reprezintă o soluţie.
Ce opţiuni de flexibilitate întrevedeţi în afară de baterii?
Tautor: Capătă importanţă soluţiile electricitate convertită în căldură, electricitate convertită în gaze şi electricitate convertită în mobilitate. Propunerea: convertirea energiei electrice în exces în căldură, gaze sau combustibil sintetic. Această conectare a sectoarelor oferă avantajul atenuării solicitării reţelei electrice şi reprezintă de asemenea un mod de includere a încălzirii şi transporturilor în tranziţia energetică. Până acum, aceste sectoare au jucat un rol subordonat în protejarea climatului.
Kurth: Cererea de flexibilitate va pune la dispoziţie alte opţiuni importante, în principal în sectoarele industrial şi comercial. Multe procese sunt deja automatizate şi controlate pe baza valorilor măsurate. Nu ar reprezenta o problemă să se considere costurile energetice drept variabilă de control suplimentară. Dacă fluxul de energie regenerabilă intră în reţea şi energia electrică este oferită la un preţ modest corespunzător, compania poate produce; dacă energia electrică este costisitoare, procesele pot stagna. Pentru o astfel de abordare, sunt necesare tehnologii de control şi măsurare. Ar fi necesar şi un furnizor de energie care să opereze în fundal pentru controlarea tuturor proceselor pentru clienţi.